Luna plina

[***Annya***]

Deeeci... Maria Mea, [ altfel spus eu] am hotarat sa-mi incep din nou [again -_-] cariera in ficuri SasuSaku. Este vorba despre intoarcerea Sakurei din Sunakagure dupa noua luni de absenta si toate lucrurile pe care le-a pierdut si care le-a castigat in schimb. E un fic SasuSaku si sper sa va placa.

Tradare

Shit! Ploua din nou. Cine e idiotul care face toate chestiile astea?

Alergam. Era viteza mea maxima si n-o mai puteam tine asa mult timp. Ploaia imi lovea corpul si asa imbibat de transpiratie. Aveam nevoie urgenta de un dus. Bine inteles ca abea asteptam sa vad ce se mai intampla prin Satul Focului. Nu mai fusesem acolo decat in mici patrulari. Acum, redeveneam jouninul satului meu natal.
Totul era intunecat. Cerul era fumuriu iar soarele nu se putea vedea. Daca as fi putut m-as fi straduit si as fi alergat si mai repede. Doar ca sa ajung inapoi in locurile in care am copilarit, unde am fost inconjurrata de prieteni, unde am avut bucurii si unde am avut si pierderi. Banuiam ca Lady Tsunade sta ca de obicei si priveste pe geamul de la biroul ei de hokage. Poate ca si tantul de Naruto s-a mai maturizat si poate are ceva in creier si a observat-o pe Hinata – putin probabil.
In gandul meu incercam sa enumar persoanele cu care urma sa ma intalnesc, evitand intentionat una – Sasuke. Atata timp cat am fost ninja al Satului Nisipului am avut destul timp de gandire. Acum totul mi se parea o prostie. Faptul ca parul meu fusese ciuntit de catre Kin a fost un sacrificiu. Da, si pentru Naruto si Lee, dar daca n-ar fi fost el, motivatia n-ar fi fost.
Insa, simteam cum increderea aceea de piatra ma sfideaza si incepe sa se topeasca sub dorul din ce inm ce mai accentuat de casa. Incepeam sa simt din nou acel gol in stomac care ii era destinat lui si stiam ca nu-l voi umple nicodata. Faptul ca nu renuntam sa sper era atat un ajutor, cat si un mod de a ma prost dispune si mai mult.
Am clatinat in cap in semn de dezaprobare, incercand sa elimin gandul. Ce-o fi o fi, doar sa stiu ca sunt linistita pana ajung inapoi.
In aceste momente, Konoha parea pentru mine Raiul. Unde, dupa o viata de chinuri intalneam din nou persoanele care m-au ajutat in trecut si care mi-au fost alaturi. Totodata, mai era si teoria Iadului. Edenul parea inevitabil Konoha, iar eu ma indreptam spre el. De ce? Pentru ca el era acolo. El stia ca voi fi la fel. Stia ca voi fi aceeasi doritoare de a umple golul din stomac, iar el va fi din nou acelas rece in inevitabil , la fel de previzibilpana si in gand ma abtineam sa-i rostesc numele.
M-am oprit putin pe creanga unui copac. Portile satului erau deschise. Ma asteptau. Am zambit, ca mai apoi sa ma incrunt. Idiotul de Naruto ma astepta. Dupa ce am deliberat mai mult, am zambit. Pana la urma il voi suporta mult timp de-acum asa ca nu are rost sa aman.
-Buna Naruto!, am spus eu zambind timid si inchizand ochii.
-Sakura-chan?, intreba blondul cu gura cascata.
Am deschis ochii si am ramnas putin uimita. Ce am vazut dupa aceea... teroare. Naruto s-a aruncat peste mine si m-a trantit la pamant cu o imbratisare a la Uzumaki Naruto. Daca n-as fi fost deja uda pana la piele si murdara plina de noroi, plus faptul ca nu-l mai vazusem de noua luni, l-as fi respins automat. Dar am hotarat sa-l las sa se bucure.
-H-hei, blondule, mai usor!
-Sakura-chan, nici nu stii cat ma bucur c-a venit ziua asta!
-Da, Naruto, da. Si eu la fel.
-Ei, ce ai zice de o portie de ramen, asa... ca-ntre echipa sapte?
-Pai... ca veni vorba. Unde este....?, iar m-am abtinut de la numele lui. Voiam sa ma fac sa sufar cat mai putin inaintea revederii.
-Hm... domnul ingamfat? A, da, este la Bunica Tsunade. A zis ca are ceva important sa-i zica.
-Cred ca daca te-ar auzi Tusnade-sama...
-Bine, bine, putem merge sa-l luam daca insisti, tonul lui devenise posomorat.
-N-nu, daca tu nu vrei. Oricum ma gandeam sa trec si sa-i zic lui Tsunade-sama ca am ajuns. Si sa-mi arate si casa.
-Oh, haide! Nu-mi zice ca astia din satul nisipului stau inca separa!, spuse el facandu-mi cu ochiul.
-Adica?
-Adica vreau sa spun ca o sa fii multumita sa ai o camera grandioasa, spatioasa, si super dotata in stil Konoha, dar sa stai cu mine si domnul ingamfat in intreaga casa.
-Adica vrei sa zici ca...... o sa stam sub acelas acoperis?! O sa mancam aceeasi mancare. Si mai mult! O sa trebuiasca sa te indur tot timpul?!
-Hei, Sakura-chan, daca nu vrei sa fiu in preajma ta...
Hei, stai! Ce ziceam? De ce trebuia sa-i spun lui toate atsea? Toti nervii, toate replicile dure si restul trebuia sa le pastrez pentru el. Oare ce de imi varsam intotdeauna nervii pe Naruto? Saracul de el! Of, in fine. L-am luat pe Naruto de brat – care era aiurit de comportamentul meu neschimbat – si am hotarat sa mergem odata sa fac treaba aia blestemata. Daca trebuie sa fac asta, nu voi putea fugi de ea toata viata.
Cioc! Cioc! Cioc!
-Intra!, se auzi vocea dura, familiara si de care-mi fusese dor a maestrei Tsunade.
-Tusunade-sama!, am spus eu fara a-l privi pe sasuke care statea ca rastignit pe fotoliul din lateralul biroului lui Tsunade.
-Sakura! Ahh, mi-a fost atat de dor de tine!
<< Yap! Si mie Tsunade-sama!>> gandeam eu in timp ce o imbratisam.
Sasuke nu isi modificase prea mult din vechiul aspect. Era si mai atragator. Era bine-inteles mai inalt acum, si chiar ma depasea. Parul era la fel asezat, si se parea ca stapaneste sharinganul mult mai bine. Parea ca se joaca, schimbandu-si forma ochilor. Purta un maieu negru cu guler – tipic ninja – si pantaloni tot negrii, iar de la coate in jos spre palme purta bandaje. Nu cred ca era ranit. Tred-urile astea...
Mi-am scuturat capul si nu l-am bagat in seama la fel cum nici el nu m-a bagat in seama pe mine.
-Hei, Sasuke, nu esti incantat de revenirea Sakurei?, spuse Naruto punandu-i mana injurul gatului.
El isi dadu ochii peste cap de parca eu as fi facut ceva penal iar Naruto nu stia. Ceva in genul „s-a intors fiul ratacitor”. Naruto a dat din umeri si apoi am mers toti trei pentru o portie zdravana de ramen.
Nu stiam de ce, dar toata lumea intorcea capul sa se uite la mine. Cateodata ma cercetau indeaproape, alte ori le starneam frica. La fel cum facea Gaara cu multi ani in urma.
Dupa ce Naruto si-a terminat portia primul, am fost chemata de Ino dupa colt...
-Saku, ce bine imi pare ca esti aici!, spuse ea imbratisandu-ma.
-Da, da, si mie, am raspuns putin confuza.
-Wow, fato! Esti chiar tare! Macar daca nu am castigat am onoarea sa fi fost infranta de cineva puternic!
-Ce spui acolo Ino?
-Of, haide! Nu stii? In toata Konoha umbla vorba cat de greu ti-a fost sa parasesti Suna.
-Ce?! Abea asteptam sa ma intorc in Konoha.
-Mda... dar nu ma refeream la Suna ca si taram. Ma refeream la Kazekage.
-Ino, pentru prima data ca piretena iti zic: esti ipocrita.
-Sakura, stai calma. Doar nu vrei sa mai auda cineva. Deci, vreau sa te intreb, e adevarat ca ai renuntat la Sasuke pentru Kazekage?
Ii spunea Kazekage. Nu Gaara cum ii spuneam eu. Daca ma gandeam bine, si Kankuro, si Temari ii spuneau asa. Eu eram singura de rang inferior care inca ii mai pronunta numele. Oare toata sarada asta cu faptul ca atata timp cat am fost in Suna l-am ajutat fizic si mental pe Gaara sa depaseasca toate inconvenientele era si motivul pentru care Sasuke se comportase asa? Oare de aceea ceilalti se uitau acum la mine cu aceeasi privire ca si pentru Gaara? Oare le inspiram teama? Erau convinsi ca daca un singur fir din parul meu nu e la locul lui Gaara va taia si spanzura? De aia se comportau asa?
-Ino, cine a spus prostia asta?
-Totul a pornit de la Kiba. A impartit zvonul cat de mult a putut.
-Kiba? Kiba?!, am intrebat eu nevenindu-mi sa cred. Cand toata prostia aia cu Sasuke la Orochimaru si intr-un final s-a dovedit a fi doar o misiune de durata, Kiba imi fusese alaturi. De ce ma tradase tocmai el?


That's all ^^ Sper sa va placa si sa nu fi postat degeaba :-w

[Kamelia]

deci .... Maria Ta porunca ta uite ca este indeplinita
sa incepem
greseli : ai avut putine
- inconjurrata = inconjurata (stiu ca se scrie doar cu un "r" )
- inm = in
- previzibilapana = previzibila pana (ai uitat space-ul )
- Tusnade-sama = Tsunade-sama
- sasuke = Sasuke
- piretena = prietena
asa ... astea au fost greselile
naratiunea : este buna
descrierea :este si ea buna
actiunea nu este grabita este la locul ei .
Cam atat am EU de spus . Succes in continuare si sper sa pui mai repede capitolul 2 .
Chuu & Kissu':*^^

[annutzica]

Fic-ul imi place mult,e atractiv pentru un cititor care adora naratiunea si povestirea asa ca mine.Nu pot spune decat bravo si succes in continuare!

[Continut sponsorizat]