Bleach fic: Prietenia nimanui

[***Annya***]

Ce sa fac si eu, haide sa ma apuc de un fic. De data aceasta Bleach deoare ce m-am saturat de Naruto. Poate ca am sa deschid unul si acolo.....
Pana atunci vreau ca cel care citeste sa nu comenteze doar de dragul de a posta ci pentru ca ori ii place ficul, ori vrea sa ma critice -_- Cei care se uita la Bleach si nu le convine firul povestii pot sa comenteze nu mja deranjeaza:P Cei care nu se uita la acest anime pot citi ca pe un fanfic cu personaje din imaginatia mea sau pur si simplu nu vir citi.
Deci...sa incepem^^ I hope you like it^^

Bleach Fic: Prietenia nimanui

Chapter I: Orice sfarsit e un nou inceput



Dupa o discutie care l-a facut sa trezeasca amintiri, Capitanul Hitsugaya hotari sa plece intr-o scurta plimbare menita sa-l calmeze cat de cat. Matsumoto, vice-capitanul diviziei, ramase si ea intr-o stare de visare profunda. Singura cu picioarele pe pamant in acele momente era Orihime. Aceasta se gandea la o singura persoana, anume Ichigo.
Sentimentul simtit pentru acel adolescent era mai mult decat pentru un amic. Cu cat il vedea mai rar, cu atat suferea mai tare. In plus, dezavantajul ei era ca nu putea calatori in Soul Society asa ca nu-l putea ajuta pe Ichigo, nici macar sa-i fie alaturi.

Intre timp, in Soul Society, Hinamori se plimba singura pe malul unui lac. Din spatele fetei incepura sa se auda zgomote. Insa bruneta ignora totul in jurul ei, asa ca nici nu observa cand o persoana se apropie si ii puse mana pe umar.
-Hinamori?! intreba acea persoana, asezandu-se langa fata.
-Nemu-chan?! exclama la randul ei.
-De ce stai singura aici? Adica... nu ti-ai gasit vreo activitate de facut? intreba vice-capitanul diviziei doisprezece.
-Ce sa mai fac? Totul s-a dus de rapa! spuse Hinamori suparata.
-Nu mai fi atat de suparata! Nu e vina ta ca Aizen-sama a tradat Soul Society, explica Nemu prietenei sale.
-Tot vina mea este! Si totusi, stiu ca el are ganduri bune, intotdeauna a avut intentii bune, spuse fata.
„Saraca de ea! Probabil ca sufera enorm. Nu e nimeni langa ea s-o sprijine.” gandea Nemu privind-o cu nostalgie pe fata care incepuse sa verse lacrimi amare.
Hinamori nici nu sesiza ca prietena ei plecase, disparand in departare. Parea ca o idee ii strafulgerase mintea si voia s-o puna in practica. Insa bruneta ramase in acelas loc, privind cu melancolie apusul soarelui.

Si in lumea oamenilor cateva persoane priveau acelas lucru, cu toate ca se aflau in locatii complet diferite. Acestia erau Karin, sora lui Ichigo, si prietenii ei cu care obisnuia sa joace fotbal.
-Deci am invins, Kurosaki-chan! spuse unul dintre baieti catre Karin.
-Mda, ai dreptate, aproba fata mai mult fortata.
-Hei, dar ce ai patit? Intreba un altul.
-Va dati seama ca daca nu ar fi fost Toshiro-kun acum am fi mancat sosete? intreba nervoasa fata dupa care isi lua mingea si placa, lasandu-i pe prietenii ei cu gura cascata.
-Oare de ce este atat de morocanoasa? intreba acelas baiat de dinainte.
In timp ce grabise pasul pentru a ajunge mai repede acasa, Karin isi dorea foarte mult ca fratele ei sa se afle acolo. Nu-l mai vazuse de mult timp si, oricat de nepasatoare ar fi vrut sa para in fata surorii a tatalui ei, isi facea griji pentru el.

Noaptea trecu rapid. In Soul Sciety ziua anunta un nou prilej de antrenament si lupta. Hinamori auzi o bataie in usa. Se ridica din pat si merse sa deschida. Nu prea dormise, insa nu era obosita. Afla ca fusese chemata la Genryuusai-san, capitanul primei divizii, pentru a ii da o noua misiune.
Care ar fi aceea se intrebau mai multe persoane, nu numai bruneta. Fiind vice-capitanul diviziei cinci, ar fi fost logic ca ea sa preia conducerea. Insa nimeni nu spusese acest lucru. Fata se considera un simplu shinigami acum si nu intelegea ce misiune „atat de importanta” trebuia sa indeplineasca.
In fine, Hinamori merse catre incaperea unde se afla Capitanul si batu la usa.Aceasta se deschise cu un scartait asurzitor. In lateralul camerei se aflaustalpi de mica inaltime pe care ardea cate o flacara. Fata inainta la indemnul Capitanului.
-Hinamori, stim cu totii cat ai suferit in urma gestului lui Aizen, incepu cu o voce calma Genryuusai. Am hotarat, impreuna cu ceilalti capitani deopotriva, sa te trimitem in lumea oamenilor.
La auzul acestor cuvinte Hinamori ramase uimita.Oare de ce sa o trimita tocmai pe ea? Considera ca a facut destul de multe lasandu-si capitanul sa urmeze o cale atat de gresita. Insa nu obiecta nimic. Capitanul continua:
-Probabil ca te indoiesti de relatiile pe care le vei avea acolo. Iti spun ca vei gasi doar prieteni care-ti vor fi alaturi si cu care te vei intelege.
-Da, Capitane, rosti fata hotarata, iesind din incapere.
Usile se inchisera cu acelas scartait asurzitor cu care se si deschisesera. Hinamori ramase cu fata catre camera, strangandu-si mainile una in cealalta.
-Stii, mereu m-am intrebat cum reuseste sa stea tot timpul acolo, se auzi o voce din spatele ei.
Brunetei ii era imposibil de nerecunoscut acea voce. Ii apartinea unei persoane cu care petrecuse destul de mult timp la Academia Shinigami, asa ca nu putea uita.
-Renji-kun?! Spuse fata uimita.
-Mda, stiu, n-am mai trecut de mult timp pe aici si m-am gandit nu ar strica sa mai vad cum o duci, spuse Renji.
-Adevaratul motiv pentru care el e aici este sa te insoteasca pana in lumea oamenilor, spuse Yoruichi aparand de nicaieri.
-Mda, asta urma sa spun si eu dar m-ai intrerupt, spuse roscatul afisand o fata de savant intrerupt din discursul lui foarte important.
In scurt timp cei doi plecara spre lumea pe care Hinamori avea s-o cunoasca pentru prima data.

Pfff.....asta este. Cum vi s-an parut?

[~Anna~]

Ma bucur ca ai pus acest fic shi pe acest forum:XX:X.Parerea mea despre ideea ficului o stii deja,dar am sa-ti las totusi un comm:XX:.Stii ca imi place la nebunie acest capitol,descrierea si naratiunea sunt imbinate foarte frumos,dialogul nu este sec,iar continutul acestuia este de-a dreptul super!Ai mult talent(stiu,stiu..am mai zis-o de 1000 de ori,dar nu conteaza..e adevarat:>)si abia astept sa vina shi urmatoarele capitole,ca sa am cu ce ma delecta.Spor la scris!><

[Chou]

ia uite ca am trecut si eu p'aci ) si ma bucur imi palce cum povestesti desi nu ma prea omor dupa Bleach ficul imi place :X:X ai talent sa stii asteptam urmatorul capitol ^.^

[Hiroko]

mie una imi place mult, plus ca ador Bleach :X:X [sunt o mara fana] asa, acum m'ai lasat in suspans, sunt curioasa ce va face Hinamori in lumea oamenilor, si sunt curioasa sa aud ceva si despre celelalte personaje, cum ar fi Rukia [eh, nu ma bag, e ficul tau :-"] well, ideea imi place, asa ca gambate si astept nextu'

[***Annya***]

A venit timpul O_O Momentul adevarului. Continuare la fic mey ) Deci vreau critici, dak e nevoie >.<

Bleach fic: Prietenia nimanui

Chapter II: Misiune


In fata lui Hinamori se infatisau cateva personae. Fata le privea cu o anumita retinere si timiditate. Renji ii puse mana pe umar si spuse catre ceilalti:
-Ea este Hinamori. Sper sa va intelegeti.
Roscatul avea o voce de lider. Se putea explica de ce. De langa ei lipseau Urahara, Yoruichi, Toshiro si chiar Matsumoto. In fata lui Ichigo, cel putin, Renji simtea nevoia de o mica lauda si un sentiment de suprematie.
De Hinamori se apropie foarte vesela Orihime. O privi cateva clipe, apoi ii intinse mana spunandu-i:
-Numele meu este Orihime Inoue. Incantata de cunostinta, Hinamori.
Bruneta ii intinse mana la randul ei. Aceasta facu (,) cunostiinta cu ceilalti, dupa care se auzira niste pasi stridenti, ca niste bubuituri. Matsumoto venea val-vartej pe usa camerei, impiedicandu-se de grabita ce era. Din cauza tocurilor putin cam inalte pe care si achizitionase de curand. Cu greu reusi sa se opreasca in fata nou venitei fara s-o loveasca.
La vederea roscatei, Hinamori o privi cu multa uimire. Oare era aceeasi persoana care o salvase de la moarte? Acum parea atat de aeriana fata de cum o cunoastea.
-Matsumoto-san... spuse bruneta neputand sa continue.
-Hm? Hinamori? intreba roscata uimita.
Cele doua se priveau uimite una pe alta. Matsumoto nu intelegea ce cauta bruneta in lumea oamenilor, iar bruneta nu intelegea cum poate fi atat de aeriana o persoana care, in fond, salveaza vieti.
Dupa cateva minute de liniste, Matsumoto sparse tacerea:
-Hei, Hinamori, cum te simti? Esti in regula?
-Da, Matsumoto-san, aproba fata dand din cap.
-Vezi, Hinamori, ti-ai gasit doar prieteni aici, la fel cum am spus eu, recunoscu Renji fara pic de modestie.
-A, da? Crezi ca totul este cum zici tu? incepu Ichigo nervos.
-Am spus doar ca am avut dreptate, Kurosaki! Nu neg ceea ce ai spus, insa de data asta...
-Terminati! intrerupse vocea Rukiei predica roscatului. Daca aveti de gand sa va certati aveti destul spatiu afra. Revenind la subiect, unde este Capitanul Hitsugaya?
-Este cu Ikkaku si Uryuu in cautarea spiritului, raspunse putin ingrijorata Matsumoto.
Probabil ca daca Hinamori ar fi auzit ceea ce tocmai spusese blonda, ar fi intrebat sau cel putin ar fi fost curioasa. Insa Orihime o tinea de vorba si nu putea auzi tot ce se vorbeste.

Chiar in acele momente cei trei, Hitsugaya, Ikkaku si Ishida, se aflau la intrarea unei pesteri. Capitanul statea asezat pe o stanca, arcasul privea nostalgic lacul din departare iar Ikkaku, tipic, era stresat de tacerea ce se asternuse peste insotitorii sai. Hotarat sa sparga gheata si sa-i scoata din starea de visare, shinigami-ul incepu:
-Eh, nu credeam ca veti renunta chiar aici.
Insa nu fu luat in seama de niciunul. Pareau prea concentrati la „cine stie ce”, dupa cum gandea Ikkaku. Hotarat sa reuseasca, acesta deschise din nou gura si glasul lui fu auzit in tot perimetrul.
-Heh, eu ma duc. Daca vreti sa ramaneti lasi...
-Madarame, stai aici, se auzi glasul poruncitor al lui Hitsugaya.
-In sfarsit cineva se trezeste cineva la viata! spuse Ikkaku intinzand mainile spre cerul care abea se zarea prin intunecimea frunzelor.
-Mda, sa mergem si sa scapam odata de chestia asta, spuse Hitsugaya ridicandu-se. Uryuu... spuse acesta uitandu-se la brunet. Ishida arunca o piatra spre lac, apoi se ridica si merse in urma celor doi.
Inaintau prin intunericul si linistea care stapaneau de multa vreme acele locuri. Se parea ca Toshiro stia foarte bine unde trebuie sa ajunga, ce sa ia si in cat timp. Cu toate astea, pasea atent cu multa grija si atentie.
Ce cautau? Simplu, nu un obiect, nu o fiinta, ci un spirit. Care, nici ei nu stiau insa cert era ca trebuiau sa-l aleaga pe cel mai bun. Motivul era unul stiut numai de capitan, care insistase sa indeplineasca misiunea.
Trebuiau sa gaseasca un spirit care s-o inlocuiasca pe Hinamori atata timp cat vor lupta cu posibilele hollow-uri. Dupa cum explicase si Yoruichi, acesta va trebui sa stea in corp cu bruneta.
Insa, era chiar asa pustie cum parea?

Cam asta a fost^^ I hope you enjoyed it and...Spor la comentat:P

[~Anna~]

Zuper capitlol!!><Abia am asteptat sa vad ce se va intampla in acest capitol!L-am citit cu sefletul la gura shi pot spune ca imi place foarte mult cum ai continuat fic-ul.Well..critici..nu am niciuna..greseli de tastare nu am vazut,descrierea a fost faorte buna..la fel shi naratiunea si dialogul!Nu am ce sa-ti mai spun in afara de faptul ca te descurci excelent shi ai un fic super!Spor la scris!

[Hiroko]

heh, imi place mult capitolul, mi-a placut replica Rukiei :X:X and, acolo cu "-In sfarsit cineva se trezeste cineva la viata!" cred ca era "-in sfarsit se trezeste cineva la viata!" in rest, nu am vazut greseli ^^ hm, acum sunt curioasa sa vad pe cine gasesc s-o inlocuiasca pe Hinamori...gambate si astept nextu'!

[***Annya***]

M-am intors =)) dupa mii si mii de ani legenda se reintorce. Mda... am venit cu un capitol nou ^^ Ei bine va anunt ca din data de - pana in data de 17.07.2009 - 27.07.2009 nu voi mai fi pe forum deoarece voi pleca in tabara (Turcia-Kusakasi O.o) Am sa postez capitolul asta si...spre sa va placa ^^

Ganduri nestiute...


Era o zi insorita de luni. Week-endul trecuse iar elevii, fie ca voiau sau nu, trebuiau sa se reintoarca la scoala. Totul fusese aranjat, iar Hinamori statea in fata oglinzii si isi prindea parul. Hotarata sa faca o schimbare, fata isi prinse doar o coada aproape de crestetul capului. Imbracata in uniforma specifica, bruneta parea o adolescenta normala.
Pe holul din fata camerei se auzira niste pasi. Acestia se oprira in fata usii si o deschisera incet, pe nesimtite. Renji isi strecura capul intre usa putin deschisa si tocul ei, reusind s-o sperie pe Hinamori.
-Ce? Ce cauti tu in camera mea? striga aceasta aratandu-l cu pieptanul.
-Hei, mai usor, n-am vrut sa te sperii. Vreau doar sa-ti spun ca Matsumoto ne asteapta. spuse roscatul cu mult calm.

Afara, Matsumoto ii astepta intr-adevar pe ceilalti prieteni ai ei. Era singura si cazuta intr-o stare de visare. Ochii care privea cerul de un albastru senin exprimau doar tristete. O lacrima era pe cale sa-i scape din ochii care straluceau in lumina emanata de soare, insa shinigami-ul o opri.
„De ce? De ce tocmai mie mi s-a putut intampla asta?” Parea sa intrebe ea cerul fara a rosti nicun sunet. Insa nu primea raspuns. Nimeni nu putea sa-i explice suferinta, mai ales ca nu multi o cunosteau.
Insa tocmai acum, dupa atata timp, roscata se intreba pentru prima data ce simte cu adevarat pentru acea persoana care a tradat Soul Society, si tot odata si pe ea. Poate ca era doar un sentiment de prietenie pentru ca o ajutase in trecut. Sau poate era ceva mai mult? Nici ea nu stia cu adevarat.
Fara sa observe, Rukia se apropiase de ea. Se rezemase de usa si isi incrucisase mainile la nivelul pieptului. Parea ca este si ea stresata de un anumit lucru la care ar trebui sa mediteze, asa ca nu spuse nimic.
Ichigo se indrepta spre ele din urma, tipand si blestemand din cand in cand. Ajuns in fata Rukiei acesta incepu cu glas tare, nervs, aratand-o cu degetul:
-Tu, tu, tu esti de vina! Stii cat am alergat ca sa ajung aici? Stii? Stii cat de mult ma dor picioarele? Sunt cinci sute de metri de la mine de-acasa pana aici. Cinci sute!
Insa nu primi niciun raspuns. Era uimit cum de Rukia nu se aprinsese imediat si nu incepuse o cearta tipica pentru ei. Se aseza in sezut pe iarba, trantindu-se si oftand. Inchise ochi, apoi ii deschise si se alatura celor doua la privit cerul.
Din interiorul magazinului se puteau vedea trei persoane venind. Atunci cand Urahara ajunse in pragul usii si il zari pe Ichigo sari ca ars si incepu sa tipe aratandu-l cu degetul.
-Aaa! Dispari de pe iarba mea! O strici cu greutatea ta! Dispari! Lasa-mi iarba in pace! Dispaari!
Strigatele disperate ale maestrului ii trezira cele trei peresoane din visare. Ichigo, tipic pentru el, sari la cearta. Rukia ofta adanc si se apropie de Ichigo. Il lua de guler si il impinse in usa.
-Taci! Se auzi voicea brunetei pe langa sunetul care il declansase imactul cu usa.
Cei cinci pornira spre liceu fara alte incidente.
La prima ora Hinamori se prezenta, apoi dirigintele o aseza in banca singura, spre surprinderea ei. Insa, ceilalti stiau deja al cui e locul.
In timp ce dirigintele striga catalogul, ajungand la litera H si numindul pe Hitsugaya, se facu liniste. Barbatul isi ridica privirea peste clasa, abea in acel moment realizand ca elevul strigat lipseste. Intreba cu o voce calma, calculata unde se afla absentul.
Insa toata lumea tacea. Dirigintele mai intreba odata, apoi se aseza pe scaun si spuse, uitandu-se in catalog:
-Foarte bine, Hitsugaya primeste astazi absenta nemotivata.
Crezand ca este ceva foarte grav, Hinamori se ridica si incepu sa ingane ceva, spanandu-i profesorului ca se pregateste pentru un anume concurs extrascolar. Cu alte mici comentarii printre dinti, dirigintele inchise catalogul si trecu mai departe la lectie.

Intre timp, Hitsugaya, Ishida si Ikkaku aveau nervii intinsi la maxim. Stateau asezati pe podeaua de piatra si ascultau un sunet strident.
-Ha ha ha! Nu ma prindeti! V-am spus ca daca ma prindeti vin cu voi! Hi hi hi, nici macar nu incercati! Ah, ati venit doar ca sa pierdeti timpul! spunea o mica fantoma zburand printre cei trei. Cu toate ca era un spirit mort, Avea infatisare umana deslusibila.
Avea parul lung si brunet, la varfuri fiind alb. Ochii sticleau de bucurie si parca pofta de viata, cu toate ca nu avea acest lucru. Enervat la culme si satul de vocea pitigaiata si prefacuta a spiritului, Capitanul scoase un bol de energie spirituala si inchise fantoma il el.
Insa micuta fiinta fara viata batea cu pumnii ei, inexistenti de fel, in peretele de energie si striga revoltandu-se.
-Gata, baieti! Haideti sa ne intoarcem! spuse Toshiro oftand.

Pf...gata sper sa va placa si sa comentati^^

[~Anna~]

Yupyy..I'm first thanks to you><!E super capitolul acesta..e foarte funny si plin de imaginatie!Chiar nu ma asteptam la o continuare asa de faina si plina de umor!Greseli de tastare nu am vazut(normal k nu am vazut daca radeam cu o pofta la unele faze din acest capitol),naratiunea e super,la fel shi dialogul si descrierea..Deci..cum am mai spus e super capitolul..foarte comic!Esti plina de talent,imaginatie si umor!Abia astept capitolul urmator!Spor la scris!:PVoi astepta oricat numai sa stiu ca va fi o continuare!Ja!

[***Annya***]

Remember^^

Chapter IV: Trecutul lui Kironi


Ploua. Ceata nu permitea vederea, asa ca nimeni nu se afla pe strazile orasului. Din cand in cand cerul scapa cate un fulger urmat de tunet.
In casa lui Urahara, Yoruichi o mangaia pe cap pe tanara Shinigami. Hinamori avea temperatura si tremura. Maestra ii schimba pansamentele imbibate cu transpiratie din cinci in cinci minute.
In afara camerei se aflau restul Shinigami-ilor. Ichigo statea cu capul in palme, Rukia batea cu degetele in geam, Orihime ofta din greu iar Renji isi invartea privirea prin camera, fiind plictisit. Insa Hitsugaya ramasese ca o statuie. In urma cu aproximativ zece minute batuse cu pumnul zgomotos in usa si ramasese cu pumnul infipt in ea. Considerand ca a stat destul degeaba, capitanul isiu smulse pumnul violent din usa si se rezema de ea.
In fata lor aparu Matusumoto. Aceasta il privi cu compatimire pe capitanul ei si rosti oftand:
-Va fi bine. Spiritul ala s-a mai calmat si se pare ca Hinamori duce o lupta grea pentru a gasit un loc in plus pentru Kairi.
-In aproximativ cinci ore se va trezi, spuse Ishida aparand langa Matsumoto.
-Asa ca nu mai fiti bosumflati, zici ca sunteti niste copii! continua Ikkaku zambind rautacios.
-Transmisiunea cu Soul Society s-a inchis? intreba Hitsugaya.
- Momentan, da, insa daca vrei o pot reconstitui, spuse Yoruichi iesind din camera.
-Cum se simte pacienta? intreba Rukia fara a lua in seama cuvintele spuse de cei trei subalterni.
Yoruichi vru sa inceapa cateva explicatii, insa constata ca Toshiro intrase deja in camera lui Hinamori. O privea cu nostalgie si nu-si putea imagina cate indurase o singura fiinta cu un potential mai mic decat al lui.
Spre surprinderea celorlalti, Hinamori se trezi bine dispusa si in forma peste o ora si jumatate. Se ridica energica din pat si isi cauta prietenii. Ploaia se oprise iar razele soarelui patrundeau printre norii care se raspandeau.
Bruneta iesi in afara magazinului si cauta cu privirea vreo persoana.
„Hm...unde s-ar putea afla?” se intreba fata.
<<Doar nu vei sta asa si te vei intreba la nesfarsit! Du-te si cauta-i!>> se auzi o voce in plus in mintea lui Hinamori.
In cateva minute o cuprinse o durere de cap si cazu in genunchi. Peste cateva clipe in mintea fetei erau o multime de amintiri in plus. Ochii ei stralucira si un trecut indepartat se desfasura cu usurinta.

~FlashBack~
Alerga speriata in toate directiile. Era singura, parasita in pustiu. In fata fetei se vazu o multime de copaci. Cu toate ca stia despre pericolele aflate in acele locuri, disperarea o impingea la orice. In lumina lunii care patrundea printre frumzele copacilor parul de un brunet unic stralucea. Avea ochii de un albastru sters, parca fara culoare.
Purta o fusta precedent lunga, roz pana la glezne insa acum rupta si murdara. Bluza cu o singura maneca era aproape ca inainte insa putin cam murdarita si ea. Era desculta si la un moment dat cazu lesinata.

.......................................................................................................................................................................

Se trezi de lumina orbitoare a soarelui. Era bandajata si schimbata in cateva hainute curate. Se freca la ochi. Nu putea auzi decat cantecul cascadei din apropiere. Privi buimaca in jur, neputand explicand cum a ajuns acolo. Simti o mana pe umar.
-Nu cred ca ma poti vedea, dar eu sunt Akaru, spuse un baiat zambind.
-C-cum adica sa nu te vad? Te vad chiar foarte clar, spuse fata confuza.
-D-dar ochii tai... ingana absent baiatul.
El chiar avea dreptate. La prima vedere, ochii fetei pareau fara viata. Insa nu era asa. Dupa ce Akaru o cunoscu pe fata sesiza ca gresise.
-Hei, as putea sa te intreb ceva? spuse Akaru.
-Desigur, raspunse fata cu zambetul pe buze.
-Cu toate ca te cunosc de cateva ore, nu stiu cum te cheama, spuse baiatul.
-Aa...n-nu stiu nici eu, spuse fata cu rusine.
-Nu-ti face griji. Asta ar insemna ca pot sa te numesc cum vreau? intreba baiatul.
-Cred ca da... raspunse fata.
-Ei bine, am sa te numesc Kuroni! Pentru ca ai parul atat de negru si pentru ca esti cea mai mica din grup. Cum ti se pare?
-Imi place, Akaru-kun! spuse fata imbratisandu-l.
.......................................................................................................................................................................

Dupa ce fata facuse cunostiinta cu clanul Kura, aceasta intelese denumirea. Fiecare dintre membrii clanului aveau cate o trasatura de felina. Si in lupta foloseau energie spirituala specifica felinelor.

Gata pf..vreau com!>.<

[~Anna~]

Dupa o luuunnnga plecare..ma bucur ca la intoarcere am gasit un nou capitol al fic-ului.Am citit cu atentie fiecare paragraf si ce pot spune?Doar stii deja cat de mult imi place si ca nu am ce critici sa-ti aduc.Pare destul de interesant capitolul acesta,imi place cum ai descris starea fiecarui personaj si ingrijorarea pe care o aratau in privinta starii lui Hinamori.Descrierea e super,la fel si celelalte moduri care au fost folosite in egala masura.Continua sa postezi si urmatorul capitol cat mai repede! Te descurci grozav!:PSpor la scris!

[Continut sponsorizat]